My little APT

M-am mutat intr-un nou cartier si la o noua scoala din cauza serviciului tatalui meu. La inceput iti placea insa acum devenea enervant. Am aruncat bagajele si m-am pus in pat sa ma relaxez un pic. Simteam ca toate oasele se sfarama incet incet.

Familia mea prinse un prost obicei american de a intampina noii vecini cu prajituri. Mama, pe care niciodata nu o puteam refuza, ma trimise si pe mine cu o astfel de prajitura la etajul trei. Apartamentul in care acum locuia cineva fusese in paragina mai demult.
Am ciocanit, asteptand ca oricine in carne si oase sa raspunda.

Cand m-am ridicat din pat am auzit ciocanituri.
-Oare cine poate sa fie..?
Cu o oarecare lene m-am dus si am deschis usa bagand mai intai capul pe usa.

M-am dat un pas in spate, vazand doar un cap iesit.
- Buna...
Am spus cu o usoara stanjeneala.

-Buna...
Apoi ochii mi-a cazut imediat pe prajitura
-Asta.. e pentru mine?
*Chiar imi era foarte foame.*

Am zambit uitandu-ma la prajitura.
- Da... parintii mei mereu ma pun sa impart prajituri noilor veniti. Ce pot sa spun, bun venit in cartier!
I-am intins prajitura.

Ochii mei s-au bucurat dar stomacul s-a bucurat si mai tare.
-mersi.
Apoi am luat prajitura si pentru un moment am inchis usa.

Ramasesem surprinsa.
- Ce ciudat...
Norocul meu, nu durase mult. Puteam sa ma intorc in casa. Asa ca m-am intors sa plec.

Mi-am adus aminte ca i-am inchis usa in nas.
-AU! Doamne ce prost sunt!
Am pus prajitura pe masa si m-am intors rapid la usa, a deschis-o..:
-Scuze sunt ca aiurat azi!!! Vrei .sa ..intri?

M-am intors spre usa lui.
- Pai.. da...
Puteam sa refuz? Nu!!

Am deschis larg usa si i-am facut semn sa intre.
-Scuze de reactia mea de mai devreme nu stiu ce a fost cu mine.

- Nu-i nimic.
Am intrat in apartamentul lui.
- Des se mai muta oamenii in cartierul asta.

-Mie mi se pare ca e cam gol cartierul asta...Ma mir ca am vazut o fiinta pana acum..

- Nici nu-ti imaginezi cat de multa lume este. Mama tine evidenta. Ma trimite mereu prin vecini...

M-a bufnit rasul rau de tot.
-Tine evidenta? Asta e tare! Apropo ia un loc in spatiu te rog.

M-am asezat pe un scaun.
- Nu este tare. A prins obiceiul de a ma trimite de la americani, bata-i vina.

-Mi-e unul imi place. Nu stiu cum cand te duci.. dar cand vine cineva la tine e super!
Am zambit cu ochii inca in prajitura.

Am inceput sa rad.
- Ti-e foame, nu-i asa?
Se vedea cat de ucigator priveste acea prajitura. Ma gandeam sa-l las sa manance.

-Cam da... nu am prea mancat pe ziua de azi.. cum m-am mutat recent... Nu vrei si tu?

Dau din mana semn ca nu vreau.
- Am destule placinte destea acasa...

Am inceput sa mananc din ea.
-E chiar buna!! Hmm un pahar de cola vrei?
Ma apucase deja si setea.

- Da. As vrea.
Am zambit cand a complimentat prajitura mamei. Am privit putin apoi bucataria lui, de pe scaunul pe care stateam. Era foarte dragut totul.

M-am dus am adus 2 pahare si o sticla de 2 litri de cola.
- Poftim!
Am observat ca se uita prin apartamentul meu.
- Apartamentul am avut grija sa il restaurez inainte sa ma mut. ^^

Am luat sticla si am turnat suc in pahare.
- Este dragut sa sti... Ati avut o idee buna sa-l restaurati inainte de mutare.

-Da l-am vizitat apoi am hotarat ca trebuie neaparat sa i se faca o restaurare.
Am terminat si de mancat.
- Uh a fost foarte buna! Complimente bucatarului.