Un loc doar al meu

-Da, stiu, probabil plamanii mei arata ca niste taciuni. Probabil ca au putrezit deja.
Am vazut ca era afectata de asta. Poate era cazul sa ma opresc. O simteam speriata.
-Ma rog, multumesc pentru ca ai avut grija de mine si..., am spus ridicandu-ma, ne mai vedem, am zambit.

Nu vroiam sa plece. Imi placea compania lui.
-Nu! Stai! l-am prins de mana. Nu pleca. Mai stai.
Chiar vroiam sa mai stea. Nu ma mai simteam asa de singura si mai schimbat cateva vorbe cu el mai ales ca era singurul pe car eil cunosteam din tot blocul.

M-a surprins gestul ei. De ce vroia sa mai stau? Si de ce reactionase asa?
-Okay, i-am spus si m-am asezat. Aaa... se poate fuma aici?
Stiam ca va spune nu si ca va fi afectata, dar vroiam sa fumez.

-Daca vrei sa fumezi, as prefera, sa mergi pe balcon. Nu te superi, nu?
Stiam ca daca fuma in camera intra mirosul de fum peste tot. Nu-mi placea fumul de tigara.
-Iti pot tine companie, daca vrei...

-Da.
M-am ridicat de pe canapea si m-am controlat in buzunarele de la spate blugilor si am scos pachetul de tigari, dar cand l-am desfacut am observat ca nu mai era niciuna.
-La dracu...
Asa faceam mereu cand ramaneam fara tigari. M-am controlat si in buzunarele de la geaca si am scos si de-acolo un pachet de tigari mai proaste, dar macar erau tigari. Era pe jumatate plin.
-La naiba, trebuie sa ma duc sa imi iau tigari, am spus ca pentru mine. Ma rog, ma multumesc cu astea.

M-am uitat la el fara sa-l intrerup. Am deschis usa la balcon si am iesit afara. Mi-am incrucisat bratele si am inceput sa le frec cu palmele. Era firg afara, dar aerul era curat.
-Haide, i-am zis si i-amf acut semn sa vina afara.

Am iesit pe balcon.
-Daca ti-e frig, nu e nevoie sa stai cu mine.
Am inceput s aimi plimb privirile prin balcon, analizandu-l. Avea niste chestii acoperite de o patura, dar intr-un colt avea o masuta si niste scaune.
-Dragut balcon, i-am spus, asezandu-ma. Si incapator.
Mi-am scos o tigara, am aprins-o si am inceput sa fumez. Proaste tigari, zau.

Am zambit pentru a-i da de inteles ca vroiam sa stau cu el. M-am asezat pe scaunul de langa al lui. Aveam o priveliste foarte frumoasa de la balcon.
-Multumesc, i-am zis usor indimidata. Nu e cine stie ce... E doar un balcon.
M-am uitat la el cat a fumat. Avea o fata superba. Nu se vedea ca era fumator. Am zambit.

-E dragut, i-am spus, uitandu-ma la ea, apoi intorcandu-mi privirea spre priveliste.
Nu ca as fi vazut cine stie ce de-acolo, de jos. Trebuia sa ma ridic ca sa vad ceva.
-Vrei sa vezi ceva? am intrebat-o. Adica probabil ai mai vazut... dar trebuie sa ma dau mare ca si eu stiu sa fac, am chicotit.

-Sigur, i-am zis zambind.
M-am ridicat de pe scuan si m-am dus langa el.
-Deci? Ce vroiai sa-mi arati?

-Nu, nu, nu veni langa mine. Stai acolo, i-am spus, facandu-i semn spre scaun.
Am tras un fum adanc, dar m-am inecat si am inceput sa tusesc.
-Tigari de doi bani...
Am mai tras unul si am facut trucul cu cercurile. Am facut cercuri cu fumul, unul dupa altul, pana cand n-am mai avut din ce.

M-am asezat inapoi pe scaun si am asteptat sa-mi arate ce vroia. De-ar dfi stiut cat rau isi facea. Dupa ce si-a revenit din tusit, a facut cervuri cu fumul. M-am uitat incantata la el si am zambit.
-Esti bun. sincer, n-am mai vazut pe cineva facand asta.

-Nu? am facut uimit. Eu am vazut de o mie de ori. Toti prietenii mei stiu sa faca chestia asta. Dar merci, oricum, am ranjit.
Stiam ca nu era foarte impresionata din cauza ca fumam si asta imi facea rau, dar tot imi placea sa fac chestia asta.

Mi-am lasat capul in jos.
-Tot prietenii tai....Ai foarte multi, asa-i?
Eu aveam doar doi prieteni, care mai tot timpul erau ocupati, iar cand trebuia sa cunpsc pe cineva imi era foarte greu.

Am vazut-o putin dezamagita, dar nu vroiam sa discut despre problemele ei. In general, nu-mi placea sa discut despre astfel de probleme. Eu avea deja destul de multe si nu-mi placea sa vorbesc despre ele. nici despre ale mele, nici despre ale altcuiva.
-Ei, mai mult sunt cunostinte, baieti cu care ies ca sa ma distrez si alte chestii de-astea. Nu cred ca se numesc prieteni.

-Aha. Ma bucur pentru tine, am zambit.
Da, ma bucuranm pentru el pentru ca avea cu cine sa iasa si se simtea bine. M-am ridicat de pe scaun si m-am dus langa el. Mi-am sprijinit coatele de marginea balconului si m-am uitat in departare.
-Frumos, nu?

Am zambit.
-Da, foarte frumos.
Mereu apreciam peisajele frumoase si ma incantau, imi placea sa stau sa le privesc si sa le fac poze.

Din cand in cand ma mai uitam la el cu coada ochiului. Era foarte dragut. Brusc, mi-am amintit sa ma uit la ochii lui. Vroiam sa vad ce culoare aveau, dar ce scuza as fi putut baga?
-Aaa... Shiba...
Speram sa se utie la mine.

-Hm? am facut fara sa ma uit la ea, inca privind peisajul.
Ma intrebam ce avae sa imi spuna. ma gandeam ca poate imi va tine din nou morala in legatura cu fumatul.

Nu s-a uitat la mine. Trebuia sa mai icnerc.
-Pot sa te intreb ceva?
De inrebare stupida. Normal ca puetea, dar trebuia sa se uite la mine. Vroiam neaparat sa stiu ce culoare aveau ochii lui.

-Da, sigur, i-am spus intorcandu-mi capul spre ea.
Presimteam ca urmeaza o intrebare mai personala sau ceva de genul, din moment ce a ezitat atata sa o puna. Ar fi putut sa o puna direct, fara sa ezite atat.

Cand si-a intors capul spre mine direct la ochii lui m-am uitat. Erau albastri. Imi placeau la nebunie ochii albastri, dar stiam ca ai lui nu aveau cum sa fie naturali.
-Frumosi ochi...

Am zambit. Deci vroia doar sa-mi vada culoarea ochilor.
-Merci. Sunt lentile... Dar mi s-a parut ca sunt mai sexy cu ele, am chicotit.

Am zambit.
-Da, iti sta foarte bine cu ele, dar de ce le porti? De fapt, le porti doar pentru ca te fac mai sexy?

-Da, pai nu am probleme cu ochii. Nu sunt de vedere. Si merci. Tuturor le plac lentilele mele, am chicotit.
Nu vroiam sa ma dau mare, nu eram genul, dar chiar asa era. Doar faceam conversatie.